Mie insumi

<<...De aceea voi nu renuntati cu usurinta la defectele voastre. Caci le vedeti desigur la altii, dar nu le vedeti la voi. Oricat incerc sa va fac sa intelegeti clar acest lucru, voi nu-l aplicati la voi insiva. ...Credeti tot ceea ce spun atata timp cat se refera la altii, insa nu puteti intelege ceea ce am de criticat la voi si ma face adesea sa disper, deoarece toate limitele din jurul iubitului vostru "'ego"' au devenit prea inguste! Acesta este punctul in care atat de multe lucruri esueaza si unde eu nu va pot ajuta, caci voi insiva trebuie sa daramati din interior aceste limite. Si acest lucru nu este atat de usor precum credeti. Adesea stati mahniti in fata mea cu inimile pline de iubire pentru marea misiune si de aceea va pare rau de toti cei care nu vor sau nu pot sa-si recunoasca defectele , iar eu stiu ca multe din aceste defecte pe care le criticati atat de sever la altii si care va aduc la disperare sunt ancorate, si inca intr-o masura mult mai mare, in voi insiva. Acesta este cel mai ingrozitor lucru dintre toate." Abd-ru-shin

Punctul de vedere

Deseori se spune "Cate capete, atatea pareri".
Acest lucru este valabil mai mult ca oricand astazi, cand fiecare isi da cu parerea despre un lucru sau altul, cand toti se contrazic intre ei de nu se mai intelege om cu persoana.
Discutii interminabile au loc pe seama unor subiecte mai mult sau mai putin importante. Oamenii "se inflacareaza" in timpul dezbaterilor si deseori ies scantei. Rezultatul? Oricare inafara de cel asteptat. In nici un caz claritate!
De aceea...rugati-va pentru claritate!
Rugati-va pentru claritate din toata inima si claritatea va va fi daruita. In viata de zi cu zi, in lucrurile mari si mici.
Acest lucru presupune un demers personal, spiritual si nu intelectual, de care nimeni nu poate fi scutit daca vrea sa fie fericit.
Mesajul ne invata totul. Tot ce ne foloseste, tot ce este urgent pentru noi. Si daca suntem elevi sarguinciosi, nu doar cititori care nu inteleg nimic, devenim obiectivi si drepti in toate imprejurarile vietii. Si raspundem pentru faptele noastre, fiind toleranti cu cei care nu actioneaza la fel.
A fi obiectiv e un lucru mare! Prea mare pentru niste oameni mici...
Inseamna a privi lucrurile din perspectiva corecta. Si exista o singura perspectiva corecta, un singur punct de vedere corect. Un Singur Ochi.
  <<Desigur, micile fiinte elementale pe care le-am mentionat se orienteaza in activitatea lor dupa vointa voastra si dupa faptele voastre, voi spirite umane, dar totusi activitatea lor este supusa numai Vointei lui Dumnezeu!
Aceasta pare a fi o enigma, insa solutia nu este atat de grea; caci pentru a rezolva misterul, nu trebuie decat sa va arat cealalta fata a lucrurilor, diferita de perspectiva din care voi ati privit pana acum totul.
Privit din perspectiva voastra, voi influentati, intr-adevar, micile fiinte elementale! Insa privit din perspectiva Luminii, acestea implinesc doar Vointa lui Dumnezeu, Legea! Si din moment ce orice forta de a actiona poate veni numai din Lumina, inseamna ca aceasta perspectiva care este diferita de a voastra este cea corecta!>>
 (din Mesajul Graalului de Abd-ru-shin, vol. 3 pag. 156.)




Uneori dorim sa le cerem parerea celor in care avem incredere.
Dar eu cred ca, daca am dori cel mai mult sa fim obiectivi, sa vedem clar, sa dobandim perspectiva corecta asupra lumii si vietii...dorinta noastra s-ar indeplini. Si niciodata nu ne-am contrazice intre noi...Am deveni acei oameni care trebuie sa fim, acei oameni fara defecte, care lipsesc pretutindeni acum.

<<Expresia populara despre un spirit limpezit este foarte corecta! Un om matur sau cu spirit clar este foarte usor de recunoscut; deoarece el sta in Lumina si evita tot ce este Intuneric! Prin felul sau de a fi el radiaza pace in jurul sau!
Nu vor mai exista izbucniri bruste, ci obiectivitate calma in marele avant al activitatii pline de bucurie sau severitate rece care, cu toata bunavointa, va clarifica si va scoate la iveala slabiciunile celor care nu au ajuns inca tari in spirit, ci sunt supusi framantarilor care trebuie sa duca la purificare si clarificare sau...la distrugere!
Numai Intunericul este capabil de izbucniri bruste, insa niciodata Lumina, care arata intotdeauna o puritate severa si o cumpatare pasnica in forta constienta a cunoasterii superioare!>>
  (din Mesajul Graalului de Abd-ru-shin, vol. 3 pag. 342.)

     Cand ne straduim sa fim obiectivi simtim pace in interiorul nostru. Si acea incredere calma pe care ne-o da numai actiunea corecta, indiferent de ceea ce fac ceilalti, indiferent de ceea ce se intampla in jur.
Si chiar daca nu suntem ascultati, nu ne suparam. Si chiar daca ceilalti nu ne impartasesc punctul de vedere, nu conteaza.
Numai realitatea conteaza.
( Alina Rus )

 

Momentul de a fi recunoscatori

 Cand e momentul sa fim recunoscatori cuiva care ne a intins o mana de ajutor cand eram in nevoie?
  Intotdeauna e. Nu amanati pentru mai tarziu asa cum am facut eu, zicand: Mai este timp!


   Era cam prin 2006-2007 cand am dus-o cu taxiul. Nu m-a recunoscut cand s-a urcat. Adevarul e ca ma vazuse foarte rar. Desi stia cum ma cheama. O cunostea pe mama din copilarie si stia ca avea un baiat numit Cosmin. Era destul de abatuta cand s-a urcat in taxi. Nu mai stiu unde mergea, insa cand s-a urcat in taxi, i-am zis:" Ce mai faceti, dna M.? "
Si s-a uitat la mine o clipa si apoi intorcand privirea spre inainte mi-a raspuns: " Bine! " Nu am banuit atunci ce era in sufletul ei, desi am vazut ca era abatuta. Pentru ca nu parea  curioasa sa afle cine eram si cum de o cunosteam. Acum cred ca inteleg de ce era abatuta. Cred ca in acele zile aflase ca e grav bolnava. Da, probabil ca atunci, in acele zile, facuse analizele sa vada daca nu cumva are cancer si ii dadusera diagnosticul. Si de aceea, nu mai conta pentru ea cine eram eu si cum se facea ca am recunoscut-o. Plus ca o cunosteau dupa nume destui prin oras, oricum.
   Serviciul ei era de asa natura incat aproape toti cei pe care ii cunoscuse in copilarie si de asemenea in anii care au urmat, aproape toti apelau la ea, sa le rezolve mai usor o problema sau alta. Si nu-mi amintesc sa fi auzit pe cineva zicand ceva rau despre ea, ca ar fi refuzat sa-i ajute, sau ca le cerea bani in schimb. Pe nimeni niciodata nu am auzit sa zica asta. Desi de-a lungul anilor am intalnit si auzit diverse persoane ca ar fi apelat la ea. Uneori eram surprins si imi ziceam in gand: Chiar si omul asta sau femeia asta apeleaza la ea? Si atunci mi-am dat seama cat era de generoasa, nu vroia sa refuze pe cei care o cunosteau sa le ofere serviciul ei, care cel mai adesea consta in a nu-i mai trimite la rand pentru a depune sau a ridica anumite documente de care ei aveau nevoie.
  Si pe mine, ea  m-a ajutat sa fac armata mai aproape de casa, dar nu i-am dat nimic in schimb, in afara de faptul ca taica-meu i-a dus de cateva ori lapte de la vacile pe care le ingrijeam noi la bunici, la tara. De cateva ori. Putine. Probabil, tot ea i-a zis lui tata sa nu mai vina, pentru ca nu vroia sa pretinda prea mult cumva, in schimbul faptului ca m-a ajutat sa merg la armata la Timisoara, in loc de Craiova, asa cum de fapt fusesem programat cu cateva minute inainte ca acel barbat din Politie pe care il cunostea ea, sa iasa din biroul de recrutari si sa strige in timp ce avea inca mana pe manerul usii:
-Cozma, cine e Cozma?
Si eu i am raspuns:
 -Eu sunt.
 -Tu esti Cozma? Vezi ca mergi la Timisoara.
     Si ... dupa toate astea... mi s a urcat dna M. in taxi, dupa cativa ani de la aceasta intamplare, ea care l-a rugat pe acel barbat sa-si piarda din timpul lui pentru a ma ajuta pe mine prin influenta lui sa ajung unde armata era mai usoara. Iar eu acum, i-am luat cei 5 lei dnei M., atat cat costa cursa. Nu stiu sigur, daca i-am spus sa nu mi-i dea... Cred ca totusi i-am spus.... Sau nu i-am spus? Oricum stiu sigur ca ea mi-a platit acea cursa! Si a fost si ultima oara cand am intalnit-o. Acum vreo 4 ani si ceva. Mi-a parut rau ca nu i-am zis ca as vrea sa o mai duc si altadata cand are nevoie de taxi. Puteam sa-i zic sa-i las numarul meu de mobil. Dar oricum acum imi dau seama ca nu m-ar fi sunat, si cu toate ca nu m-ar fi sunat s-ar fi bucurat daca i-as fi zis asta. S-ar fi bucurat pentru ca vedea ca vreau sa-i fiu recunoscator cumva.
      I-a ajutat pe multi din cei pe care ii cunostea, adica le facilita eliberarea anumitor documente pentru care altfel ar fi trebuit sa piarda mai mult timp stand la rand! Desigur nu e tocmai frumos, sa vrei sa te bagi in fata altora, insa si eu am facut oarecum la fel cand s-a luat decizia de-a fi trimis la armata mai aproape de casa!
 Am facut armata intr-un loc unde nu era atat de mare severitate... Ca de ex. la Pompieri.... Sau la Craiova...Acolo probabil era mai greu pentru mine....Dar in mod sigur era mult mai departe de casa! Si mama nu ma putea vizita atat de usor, si prietenii mei si verisoara mea nu ar fi venit la juramant probabil daca eram asa departe!
 As fi vrut sa pot sa-i fiu inca o data cumva recunoscator dnei M., nu doar pentru ca m-a ajutat pe mine, ci si pentru ca nu ii respingea pe cei care ii solicitau ajutorul . Chiar daca era poate constienta ca era putin probabil ca acestia sa-si aminteasca de gestul ei  peste ani de zile.
  Si tare ma tem, ca eu nu i-am zis sa nu-mi plateasca cei 5 lei! Nu , nu cred ca i-am zis!
  Desi in gand imi doream sa-i zic sa-i dau o carte de vizita si sa ma mai sune cand are nevoie de taxi! Adevarul e ca in perioada aceea lucram la o firma de taxi unde nu puteam sa merg fara sa pun si ceasul. Si ma gandeam ca urma peste cateva zile sau vreo 2 saptamani sa plec la Taxi Alfa, o alta firma, si acolo puteam sa merg fara ceas. De aceea imi doream sa-i spun sa ma mai sune. Vroiam sa-i fiu recunoscator cumva pentru ca intuiam si atunci ca ea i-a ajutat pe multi, dar acestia nu i-au fost recunoscatori pe masura. Nu vroiam sa fac parte si eu dintre ei.
Acum imi dau seama, ca atunci cand am intalnit-o la mine in taxi, a fost prin jurul lui ianuarie 2007. A fost ultima oara cand as fi putut sa-mi exprim recunostinta, insa am ezitat sa o fac considerand ca mai e timp. Nu mai era, de fapt s-a dovedit ca nu mai era! Daca stiam ca era ultima oara cand o vad, i-as fi spus, i as fi spus ca eu ma bucur ca o intalnesc nu doar pentru ca m a ajutat pe mine, ci si pentru ca stiu ca a fost amabila cu toti cunoscutii ei, servindu-i, desi stia ca cei mai multi dintre ei ii vor uita gestul dupa ceva timp.
 Si dna M. a murit singura in apartamentul ei , ajutata fiind din cate am auzit de o ruda de a ei care locuia in acelasi bloc cu ea. Cele 2 fete trecute de 20 de ani pe care le are, nu locuiau cu ea, fiecare fiind purtate de destin sa traiasca in alta parte. Dar sunt convins ca se interesau de ea si cautau sa -i aline cumva ultimele luni pe care le-a avut aici printre noi.
   Insa destinul nostru e asa cum noi ni-l construim prin alegerile noastre! Si prin suferinta noastra pamanteasca achitam ceva din retroactiunile rele care trebuie sa vina asupra noastra. Achitam si ne eliberam de acele retroactiuni doar daca recunoastem ca meritam suferinta care vine asupra noastra.
 Si de asemenea decesul pamantesc nu inseamna si sfarsitul existentei noastre, si nici sfarsitul   posibilitatii de a ne construi o existenta mai buna, mai frumoasa, mai luminoasa in lumea de dincolo sau intr-o alta viata aici pe Pamant, unde ne putem schimba mai repede in bine! De asta e o binecuvantare sa traim pe Pamant pentru ca aici ne putem indrepta mult mai usor partile rele ale felului nostru de a fi, si totusi cat de putin constienti suntem de aceasta binecuvantare si cat de usor dam cu piciorul la posiblitatea de a ne schimba complet in bine, straduindu-ne serios sa renuntam la slabiciuni si defecte!
  Ii doresc dnei M, acum cand a plecat in lumea de dincolo, sa gaseasca acolo in ciuda lucrurilor pe care si ea le are de indreptat, calea care duce spre pacea interioara si spre suflete nobile care stiu sa-i fie recunoscatoare pe masura efortului ei de a servi pe altii!

Duminica 21 martie

Nu stiu de ce visez anumite vise. Si totusi sunt convins ca au o logica si ca vor sa mi transmita ceva. Mai ales cand intelectul meu, mintea mea, gandurile mele din timpul zilei nu se amesteca si ele in visul pe care il visez.

Aseara m am culcat pe la 2, iar undeva dupa ora 4 sau 5 l-am visat pe Vasilica, vecinul nostru de la Santana, si prietenul nostru.
L-am visat exact ca in realitate, adica exact asa cum imi amintesc de el. Ba chiar exact asa cum l am vazut in timp ce era pe Pamant intr una din zilele de duminica din anii 1991-95 cand el era asezat pe unul din acele scaunele mici pe care le scoteam in strada duminica dupa masa ca sa jucam carti, " cruce" sau "licitatie" cum numeam noi pe atunci la santana acest joc. E un joc nemtesc cred, la origine si se joaca cel mai bine in 4 persoane care se impart in echipe de cate 2.
Cum l am visat? Era pe unul din acele scaunele, caci doar rar l am vazut sa stea pe banca, ori ii lasa pe ceilalti pentru ca le era mai comod lor. Si l am vazut asa cum l am vazut in realitate in anii 90, asa l am vazut in vis. Dar initial nu i am vazut fatza. Pentru ca era cu spatele la mine, iar eu parca veneam inspre banca unde jucau carti, mai degraba era banca de la el de la strada si nu la noi. Sau parea chiar o alta banca asemanatoare cu ale noastre din fata caselor, dar o alta. Si i am vazut spatele descoperit, asa cum il lasa vara in timp ce juca carti, si spatele sau era exact asa cum il vazusem si in realitate pe cand traia. acum mai bine de 15 ani. Dar uite ca sufletul meu si l aminteste perfect. Nu a uitat imaginea aceea cu el. Era gras in comparatie cu noi, dar nu foarte gras, insa intotdeauna simteam o anumita liniste cand il vedeam. Spre deosebire de alte persoane care oridecateori le vad imi inspira neliniste.
Si acum mi a trecut prin gand daca nu cumva datorita slabiciunilor mele si eu inspir neliniste altora, atunci cand ma intalnesc ei in calea ochilor, mai ales persoanelor cu suflet bun si care mi se par mai mature spiritual decat marea majoritate, persoane pe care le am cunoscut la Ortisoara sau la Arad. Sau chiar si in vreo alta parte pe unde am mai umblat.
Ce diferenta e intre a inspira liniste semenilor atunci cand doar le iesi in cale si te vad si intre a trezi neliniste in sufletul altora, care iti vor de fapt binele si devin nelinistiti datorita faptului ca simt intuitiv cat de gresit traiesti. Sunt unele lucruri pe care doar le simtim intuitiv, fara sa le rostim in cuvinte, fara chiar sa le gandim.
Vasilica era unul din cei care imi inspirau liniste!
Desigur ca si el avea slabiciuni, de fapt tocmai slabiciunea sa de a bea peste masura uneori, l-a costat plecarea sa dintre noi la doar 37 de ani. Nu bea des, dar in ultimele saptamani parca s a lasat mai mult dominat de aceasta slabiciune. Dar el nu era unul care sa bea des. Nu cred ca l am vazut mai mult de maxim 4 sau 5 ori beat din 1987, cand eu aveam 7 ani si pana in 16 ianuarie1996 ziua cand a decedat.
Desigur ca nu doar o slabiciune e decisiva in destinul nostru, ci intregul nostru fel de a fi. Daca ne luptam cu raul din noi, in mod sincer, ridicam in felul acesta si o bariera care in functie de sinceritatea noastra ne va proteja impotriva efectelor reciproce rele care se intorc la noi ca urmare a alegerilor noastre gresite si daunatoare pe care le am facut candva in trecut, mai indepartat sau mai apropiat.
A, si in visul meu, ziceam ca i am vazut doar spatele, si era ca si cum eu am trecut cu bicicleta pe langa grupul de 4-5 persoane care erau pe banca si jucau carti, sau daca erau 5 unul asista la joc doar, asa cum faceam si eu adesea. Si trecand eu cu bicicleta incet pe langa ei, am incercat sa i vad si fatza, pentru ca in vis eram constient ca decedase si vroiam sa i vad chipul din nou, acum aveam ocazia. Si pentru o clipa i l am vazut, si in clipa urmatoare parca intelectul meu a intervenit, si mi a aratat un alt chip de barbat care nu era al lui insa era asemanator ca fizionomie, dar nu inspira acea pace pe care amintirea chipului sau asa cum l am vazut pe Pamant mi o inspira chiar si acum. Avea bunatate pe chipul sau cat timp l am cunoscut eu, si dragoste fata de oamenii cu care se intalnea. Dar era mai rece cu unii din familia sa. Cu unii, dar nu cu toti. Nu suporta nedreptatea sau josnicia, lipsa de sinceritate. Asa era el. Si la unii dintre cei straini, adica cei din afara familiei sale, trecea foarte usor cu vederea lipsa de sinceritate, josnicia lor, parca nu vroia sa le-o vada si facea asta dintr-o nevoie puternica de a i pastra ca prieteni. De a i avea pe cat mai multi dintre oameni ca prieteni. Pentru el cineva care nu il jignise cu nimic direct pe el, pana atunci, era bun de acceptat ca prieten, il vedea ca apropiat de al sau. Eu nu sunt asa, insa. Si cred ca e gresit sa nu ne luam masurile de precautie impotriva semenilor, care chiar daca pe noi nu ne au suparat cu nimic pana acum, totusi au suparat pe altii, si au facut nedreptate altora. Pentru mine asemenea oameni nu pot fi la fel de apropiati ca si cei despre care nu stiu sa fi facut nedreptati grave altor semeni. Eu intuitiv daca nu si cu mintea mea, fac diferenta intotdeauna intre cei care sunt sinceri intr adevar in interior, sau sunt sinceri cu mine doar, si asta in aparenta. Si tocmai de astfel de prieteni falsi, era insotit Vasile, in ziua cand a murit. Fusese la unul dintre ei sa i repare ceva la partea electrica a unui autovehicul de al respectivului. Si din cate se pare acesta i a dat sa bea, si probabil sa fi fost bautura aceea prost facuta, asa cum am mai auzit cazuri de deces datorita tuicii facuta prost si pe care unii au consumat o. Si i s a facut rau, dupa ce probabil bause mai mult din acea bautura si prietenii acestia falsi, vazand ca ii e foarte rau ca sa scape de el, l au dus intr un bar probabil pe umerii lor si l au lasat acolo. Poate ca nu era mort azi, daca in loc sa l duca in bar l ar fi dus direct la spital. Sau poate ca bautura aceea ii facuse atata rau incat intrase in coma alcoolica, sau poate chiar moarte clinica si acesti prieteni falsi l-au lasat in bar, ca sa se creada ca nu la ei si cu ei bause. Se speriasera, si vroiau sa nu fie implicati in povestea asta. Atat de prieteni ii erau ei lui. L a costat viata aceasta pe Vasile, aceste asa zise prietenii.
Ii lipsea vigilenta in privinta anumitor oameni, si ii respecta fara ca acestia sa merite respectul sau. Si de asemenea ca fiecare dintre noi, avea nevoie sa si apere existenta sa pamanteasca, chiar daca nu era in toate fericit, si avea nevoie sa si o apere prin vigilenta si autoprotectie fata de propriile slabiciuni.
Cosmin, fii avertizat si tu! Protejeaza-te de raul din tine. Pentru ca tu il recunosti si il stii. Te lupti cu un adversar pe care il cunosti si pe care tu il poti invinge numai sa vrei, sa vrei cu adevarat si fara de retineri. Fara de retineri! Protejeaza-te, de dragul Luminii, al celor care te pretuiesc pe tine si de dragul pe care trebuie sa l ai pentru propria ta fericire, fericire de a fi, de a fi constient si nu neaparat fericire pamanteasca, care de fapt nu este decat arareori fericire!

Si mi am amintit cum de am ajuns sa l visez pe Vasile azi noapte. Ieri m am gandit la Marieta,sora lui, care a murit de cancer de cateva saptamani, si care m a ajutat prin persoanele pe care le cunostea ea, sa fac primele patru luni de armata la Timisoara.
Am dus-o prin 2006 cu taxiul. Nu m a recunoscut cand s a urcat. Adevarul e ca ma vazuse foarte rar. Desi stia cum ma cheama. O cunostea pe mama de cand erau copii si stia ca avea un baiat Cosmin. Era destul de abatuta cand s a urcat in taxi. Nu mai stiu unde mergea. Insa cand s a urcat in taxi, i am zis:" Ce mai faceti, dna Marieta? "
Si s a uitat la mine o clipa si apoi intorcand privirea inainte mi a zis: " Bine! " Nu am banuit atunci ce era in sufletul ei, desi am vazut ca era cam abatuta. Pentru ca nu prea era curioasa sa afle cine eram si cum de o cunosteam. Acum inteleg cred de ce era abatuta. Cred ca in acele zile aflase ca e grav bolnava, probabil ca atunci, in acele zile, facuse analizele sa vada daca nu cumva e cancer si ii dadusera diagnosticul. Si de aceea, nu mai conta pentru ea cine eram eu si cum se facea ca am recunoscut o. Serviciul ei era de asa natura, incat aproape toti cei pe care ii cunoscuse in copilarie si de asemenea in anii care au urmat, aproape toti apelau la ea, sa le rezolve mai usor o problema sau alta. Si nu mi amintesc sa fi auzit pe cineva zicand ceva rau despre ea, ca ar fi refuzat sa i ajute, sau ca le cerea bani in schimb. Pe nimeni niciodata nu am auzit sa zica asta. Desi de a lungul anilor am intalnit si auzit cativa care au apelat la ea. Uneori eram surprins si imi ziceam in gand: Si omul asta sau femeia asta apeleaza la ea?
Si pe mine m a ajutat, cu armata la Timisoara cum ziceam, dar nu i am dat nimic in schimb, in afara de faptul ca taica meu i a dus de cateva ori lapte de la vacile pe care le ingrijeam noi la bunici, la Santana. De cateva ori, nu cred ca a fost prea des. Probabil, ea i a zis lui tata sa nu mai vina, pentru ca nu vroia sa pretinda prea mult cumva, in schimbul faptului ca m a ajutat sa merg la Timisoara, in loc de Craiova, asa cum de fapt fusesem programat cu cateva minute inainte, ca acel barbat din Politie pe care il cunostea ea sa iasa din biroul de la recrutari si sa strige in timp ce tocmai iesea: Cozma, cine e Cozma? Si eu i am zis: Eu sunt. Si el mi a raspuns: Tu esti Cozma? Vezi ca mergi la Timisoara.
Si ... dupa toate astea... mi s a urcat Marieta in taxi, ea care l a rugat pe acel barbat sa si piarda din timpul lui pentru a ma ajuta pe mine sa ajung unde armata era mai usoara, si eu la final i am luat cei 5 lei cat costa cursa. Nu stiu sigur, daca i am spus sa nu mi i dea... Cred ca totusi i am spus, si totusi nu sunt sigur. Oricum stiu sigur ca ea mi a platit acea cursa! Si a fost si ultima oara cand am intalnit o. Acum vreo 4 ani si ceva. Mi a parut rau ca nu i am zis ca as vrea sa o mai duc si alta data cand are nevoie de taxi. Puteam sa i zic sa i las numarul meu de mobil. Dar oricum acum imi dau seama ca nu m ar fi sunat, si cu toate ca nu m ar fi sunat s ar fi bucurat daca i as fi zis asta. S ar fi bucurat pentru ca vedea ca vreau sa i fiu recunoscator cumva.
I a ajutat pe multi din cei pe care ii cunostea, adica le facilita eliberarea anumitor documente pentru care altfel ar fi trebuit sa stea la rand! Desigur nu e tocmai frumos, sa vrei sa te bagi in fata altora, insa si eu am facut astfel cand s a luat decizia de a fi trimis la armata la Timisoara!
Adica am facut armata intr un loc unde nu era atat de mare severitate... Ca de ex la Pompieri.... Sau la Craiova... probabil era mai greu pentru mine....Probabil ca da... Dar in mod sigur era mult mai departe de casa! Si mama nu ma putea vizita atat de usor, si prietenii mei si verisoara mea nu ar fi venit la juramant probabil daca eram asa departe!
As fi vrut sa pot sa i fiu inca o data cumva recunoscator Marietei, nu doar pentru ca m a ajutat pe mine, ci si pentru ca nu ii respingea pe cei care ii solicitau ajutorul . Chiar daca era putin constienta ca era putin probabil ca acestia sa si aminteasca de gestul ei chiar si peste ani de zile , gestul de a le facilita anumite lucruri, deci de a le veni in spirjinul dorintelor lor.

Si tare ma tem, ca eu nu i am zis sa nu mi plateasca cei 5 lei! Nu , nu cred ca i am zis!
Desi in gand imi doream sa i zic sa i dau o carte de vizita si sa ma mai sune cand are nevoie de taxi! Adevarul e ca in perioada aceea lucram la Verbita, cand am dus o, si la Verbita nu puteam sa merg fara sa pun si ceasul. Si ma gandeam ca urma peste cateva zile sau vreo 2 saptamani sa plec la Taxi Alfa,o alta firma, si acolo puteam sa merg fara ceas. De aceea imi doream sa i spun sa ma mai sune. Vroiam sa i fiu recunoscator cumva pentru ca intuiam si atunci ca ea i a ajutat pe multi, dar acestia nu i au fost recunoscatori pe masura.
Acum imi dau seama, ca atunci cand am intalnit o ultima oara, la mine in taxi, a fost prin jurul lui ianuarie 2007.

Si Marieta a murit singura in apartamentul ei din zona Garii, ajutata fiind din cate am auzit de o ruda de a ei care locuia la parter in acelasi bloc cu ea. Cele 2 fete trecute de 20 de ani pe care le are, nu locuiau cu ea, fiecare fiind purtate de destin sa traiasca in alta parte. Dar sunt convins ca se interesau de ea si cautau sa i aline cumva ultimele luni pe care le a avut aici printre noi.
Insa destinul nostru e asa cum noi ni l construim prin alegerile noastre! Si de asemenea decesul pamantesc nu inseamna si sfarsitul existentei noastre, si nici sfarsitul posibilitatii de a ne construi o existenta mai buna, mai frumoasa, mai luminoasa in lumea de dincolo sau intr o alta viata aici pe Pamant, unde ne putem schimba mai repede in bine! De asta e o binecuvantare sa traim pe Pamant cat timp mai avem parti rele de indreptat la noi insine, si totusi cat de putin constienti suntem de aceasta binecuvantare si cat de usor dam cu piciorul la posiblitatea de a ne schimba complet in bine, renuntand la slabiciuni si defecte!
Ii doresc Marietei sa gaseasca dincolo in ciuda erorilor pe care si ea le are cu certitudine de indreptat, calea care duce spre pacea interioara si spre suflete nobile care stiu sa i fie recunoscatoare pe masura efortului ei de a servi pe altii!

Duminica 21 martie

Nu stiu de ce visez anumite vise. Si totusi sunt convins ca au o logica si ca vor sa mi transmita ceva. Mai ales cand intelectul meu, mintea mea, gandurile mele din timpul zilei nu se amesteca si ele in visul pe care il visez.

Aseara m am culcat pe la 2, iar undeva dupa ora 4 sau 5 l-am visat pe Vasilica, vecinul nostru de la Santana, si prietenul nostru.
L-am visat exact ca in realitate, adica exact asa cum imi amintesc de el. Ba chiar exact asa cum l am vazut in timp ce era pe Pamant intr una din zilele de duminica din anii 1991-95 cand el era asezat pe unul din acele scaunele mici pe care le scoteam in strada duminica dupa masa ca sa jucam carti, " cruce" sau "licitatie" cum numeam noi pe atunci la santana acest joc. E un joc nemtesc cred, la origine si se joaca cel mai bine in 4 persoane care se impart in echipe de cate 2.
Cum l am visat? Era pe unul din acele scaunele, caci doar rar l am vazut sa stea pe banca, ori ii lasa pe ceilalti pentru ca le era mai comod lor. Si l am vazut asa cum l am vazut in realitate in anii 90, asa l am vazut in vis. Dar initial nu i am vazut fatza. Pentru ca era cu spatele la mine, iar eu parca veneam inspre banca unde jucau carti, mai degraba era banca de la el de la strada si nu la noi. Sau parea chiar o alta banca asemanatoare cu ale noastre din fata caselor, dar o alta. Si i am vazut spatele descoperit, asa cum il lasa vara in timp ce juca carti, si spatele sau era exact asa cum il vazusem si in realitate pe cand traia. acum mai bine de 15 ani. Dar uite ca sufletul meu si l aminteste perfect. Nu a uitat imaginea aceea cu el. Era gras in comparatie cu noi, dar nu foarte gras, insa intotdeauna simteam o anumita liniste cand il vedeam. Spre deosebire de alte persoane care oridecateori le vad imi inspira neliniste.
Si acum mi a trecut prin gand daca nu cumva datorita slabiciunilor mele si eu inspir neliniste altora, atunci cand ma intalnesc ei in calea ochilor, mai ales persoanelor cu suflet bun si care mi se par mai mature spiritual decat marea majoritate, persoane pe care le am cunoscut la Ortisoara sau la Arad. Sau chiar si in vreo alta parte pe unde am mai umblat.
Ce diferenta e intre a inspira liniste semenilor atunci cand doar le iesi in cale si te vad si intre a trezi neliniste in sufletul altora, care iti vor de fapt binele si devin nelinistiti datorita faptului ca simt intuitiv cat de gresit traiesti. Sunt unele lucruri pe care doar le simtim intuitiv, fara sa le rostim in cuvinte, fara chiar sa le gandim.
Vasilica era unul din cei care imi inspirau liniste!
Desigur ca si el avea slabiciuni, de fapt tocmai slabiciunea sa de a bea peste masura uneori, l-a costat plecarea sa dintre noi la doar 37 de ani. Nu bea des, dar in ultimele saptamani parca s a lasat mai mult dominat de aceasta slabiciune. Dar el nu era unul care sa bea des. Nu cred ca l am vazut mai mult de maxim 4 sau 5 ori beat din 1987, cand eu aveam 7 ani si pana in 16 ianuarie1996 ziua cand a decedat.
Desigur ca nu doar o slabiciune e decisiva in destinul nostru, ci intregul nostru fel de a fi. Daca ne luptam cu raul din noi, in mod sincer, ridicam in felul acesta si o bariera care in functie de sinceritatea noastra ne va proteja impotriva efectelor reciproce rele care se intorc la noi ca urmare a alegerilor noastre gresite si daunatoare pe care le am facut candva in trecut, mai indepartat sau mai apropiat.
A, si in visul meu, ziceam ca i am vazut doar spatele, si era ca si cum eu am trecut cu bicicleta pe langa grupul de 4-5 persoane care erau pe banca si jucau carti, sau daca erau 5 unul asista la joc doar, asa cum faceam si eu adesea. Si trecand eu cu bicicleta incet pe langa ei, am incercat sa i vad si fatza, pentru ca in vis eram constient ca decedase si vroiam sa i vad chipul din nou, acum aveam ocazia. Si pentru o clipa i l am vazut, si in clipa urmatoare parca intelectul meu a intervenit, si mi a aratat un alt chip de barbat care nu era al lui insa era asemanator ca fizionomie, dar nu inspira acea pace pe care amintirea chipului sau asa cum l am vazut pe Pamant mi o inspira chiar si acum. Avea bunatate pe chipul sau cat timp l am cunoscut eu, si dragoste fata de oamenii cu care se intalnea. Dar era mai rece cu unii din familia sa. Cu unii, dar nu cu toti. Nu suporta nedreptatea sau josnicia, lipsa de sinceritate. Asa era el. Si la unii dintre cei straini, adica cei din afara familiei sale, trecea foarte usor cu vederea lipsa de sinceritate, josnicia lor, parca nu vroia sa le-o vada si facea asta dintr-o nevoie puternica de a i pastra ca prieteni. De a i avea pe cat mai multi dintre oameni ca prieteni. Pentru el cineva care nu il jignise cu nimic direct pe el, pana atunci, era bun de acceptat ca prieten, il vedea ca apropiat de al sau. Eu nu sunt asa, insa. Si cred ca e gresit sa nu ne luam masurile de precautie impotriva semenilor, care chiar daca pe noi nu ne au suparat cu nimic pana acum, totusi au suparat pe altii, si au facut nedreptate altora. Pentru mine asemenea oameni nu pot fi la fel de apropiati ca si cei despre care nu stiu sa fi facut nedreptati grave altor semeni. Eu intuitiv daca nu si cu mintea mea, fac diferenta intotdeauna intre cei care sunt sinceri intr adevar in interior, sau sunt sinceri cu mine doar, si asta in aparenta. Si tocmai de astfel de prieteni falsi, era insotit Vasile, in ziua cand a murit. Fusese la unul dintre ei sa i repare ceva la partea electrica a unui autovehicul de al respectivului. Si din cate se pare acesta i a dat sa bea, si probabil sa fi fost bautura aceea prost facuta, asa cum am mai auzit cazuri de deces datorita tuicii facuta prost si pe care unii au consumat o. Si i s a facut rau, dupa ce probabil bause mai mult din acea bautura si prietenii acestia falsi, vazand ca ii e foarte rau ca sa scape de el, l au dus intr un bar probabil pe umerii lor si l au lasat acolo. Poate ca nu era mort azi, daca in loc sa l duca in bar l ar fi dus direct la spital. Sau poate ca bautura aceea ii facuse atata rau incat intrase in coma alcoolica, sau poate chiar moarte clinica si acesti prieteni falsi l-au lasat in bar, ca sa se creada ca nu la ei si cu ei bause. Se speriasera, si vroiau sa nu fie implicati in povestea asta. Atat de prieteni ii erau ei lui. L a costat viata aceasta pe Vasile, aceste asa zise prietenii.
Ii lipsea vigilenta in privinta anumitor oameni, si ii respecta fara ca acestia sa merite respectul sau. Si de asemenea ca fiecare dintre noi, avea nevoie sa si apere existenta sa pamanteasca, chiar daca nu era in toate fericit, si avea nevoie sa si o apere prin vigilenta si autoprotectie fata de propriile slabiciuni.
Cosmin, fii avertizat si tu! Protejeaza-te de raul din tine. Pentru ca tu il recunosti si il stii. Te lupti cu un adversar pe care il cunosti si pe care tu il poti invinge numai sa vrei, sa vrei cu adevarat si fara de retineri. Fara de retineri! Protejeaza-te, de dragul Luminii, al celor care te pretuiesc pe tine si de dragul pe care trebuie sa l ai pentru propria ta fericire, fericire de a fi, de a fi constient si nu neaparat fericire pamanteasca, care de fapt nu este decat arareori fericire!

Si mi am amintit cum de am ajuns sa l visez pe Vasile azi noapte. Ieri m am gandit la Marieta,sora lui, care a murit de cancer de cateva saptamani, si care m a ajutat prin persoanele pe care le cunostea ea, sa fac primele patru luni de armata la Timisoara.
Am dus-o prin 2006 cu taxiul. Nu m a recunoscut cand s a urcat. Adevarul e ca ma vazuse foarte rar. Desi stia cum ma cheama. O cunostea pe mama de cand erau copii si stia ca avea un baiat Cosmin. Era destul de abatuta cand s a urcat in taxi. Nu mai stiu unde mergea. Insa cand s a urcat in taxi, i am zis:" Ce mai faceti, dna Marieta? "
Si s a uitat la mine o clipa si apoi intorcand privirea inainte mi a zis: " Bine! " Nu am banuit atunci ce era in sufletul ei, desi am vazut ca era cam abatuta. Pentru ca nu prea era curioasa sa afle cine eram si cum de o cunosteam. Acum inteleg cred de ce era abatuta. Cred ca in acele zile aflase ca e grav bolnava, probabil ca atunci, in acele zile, facuse analizele sa vada daca nu cumva e cancer si ii dadusera diagnosticul. Si de aceea, nu mai conta pentru ea cine eram eu si cum se facea ca am recunoscut o. Serviciul ei era de asa natura, incat aproape toti cei pe care ii cunoscuse in copilarie si de asemenea in anii care au urmat, aproape toti apelau la ea, sa le rezolve mai usor o problema sau alta. Si nu mi amintesc sa fi auzit pe cineva zicand ceva rau despre ea, ca ar fi refuzat sa i ajute, sau ca le cerea bani in schimb. Pe nimeni niciodata nu am auzit sa zica asta. Desi de a lungul anilor am intalnit si auzit cativa care au apelat la ea. Uneori eram surprins si imi ziceam in gand: Si omul asta sau femeia asta apeleaza la ea?
Si pe mine m a ajutat, cu armata la Timisoara cum ziceam, dar nu i am dat nimic in schimb, in afara de faptul ca taica meu i a dus de cateva ori lapte de la vacile pe care le ingrijeam noi la bunici, la Santana. De cateva ori, nu cred ca a fost prea des. Probabil, ea i a zis lui tata sa nu mai vina, pentru ca nu vroia sa pretinda prea mult cumva, in schimbul faptului ca m a ajutat sa merg la Timisoara, in loc de Craiova, asa cum de fapt fusesem programat cu cateva minute inainte, ca acel barbat din Politie pe care il cunostea ea sa iasa din biroul de la recrutari si sa strige in timp ce tocmai iesea: Cozma, cine e Cozma? Si eu i am zis: Eu sunt. Si el mi a raspuns: Tu esti Cozma? Vezi ca mergi la Timisoara.
Si ... dupa toate astea... mi s a urcat Marieta in taxi, ea care l a rugat pe acel barbat sa si piarda din timpul lui pentru a ma ajuta pe mine sa ajung unde armata era mai usoara, si eu la final i am luat cei 5 lei cat costa cursa. Nu stiu sigur, daca i am spus sa nu mi i dea... Cred ca totusi i am spus, si totusi nu sunt sigur. Oricum stiu sigur ca ea mi a platit acea cursa! Si a fost si ultima oara cand am intalnit o. Acum vreo 4 ani si ceva. Mi a parut rau ca nu i am zis ca as vrea sa o mai duc si alta data cand are nevoie de taxi. Puteam sa i zic sa i las numarul meu de mobil. Dar oricum acum imi dau seama ca nu m ar fi sunat, si cu toate ca nu m ar fi sunat s ar fi bucurat daca i as fi zis asta. S ar fi bucurat pentru ca vedea ca vreau sa i fiu recunoscator cumva.
I a ajutat pe multi din cei pe care ii cunostea, adica le facilita eliberarea anumitor documente pentru care altfel ar fi trebuit sa stea la rand! Desigur nu e tocmai frumos, sa vrei sa te bagi in fata altora, insa si eu am facut astfel cand s a luat decizia de a fi trimis la armata la Timisoara!
Adica am facut armata intr un loc unde nu era atat de mare severitate... Ca de ex la Pompieri.... Sau la Craiova... probabil era mai greu pentru mine....Probabil ca da... Dar in mod sigur era mult mai departe de casa! Si mama nu ma putea vizita atat de usor, si prietenii mei si verisoara mea nu ar fi venit la juramant probabil daca eram asa departe!
As fi vrut sa pot sa i fiu inca o data cumva recunoscator Marietei, nu doar pentru ca m a ajutat pe mine, ci si pentru ca nu ii respingea pe cei care ii solicitau ajutorul . Chiar daca era putin constienta ca era putin probabil ca acestia sa si aminteasca de gestul ei chiar si peste ani de zile , gestul de a le facilita anumite lucruri, deci de a le veni in spirjinul dorintelor lor.

Si tare ma tem, ca eu nu i am zis sa nu mi plateasca cei 5 lei! Nu , nu cred ca i am zis!
Desi in gand imi doream sa i zic sa i dau o carte de vizita si sa ma mai sune cand are nevoie de taxi! Adevarul e ca in perioada aceea lucram la Verbita, cand am dus o, si la Verbita nu puteam sa merg fara sa pun si ceasul. Si ma gandeam ca urma peste cateva zile sau vreo 2 saptamani sa plec la Taxi Alfa,o alta firma, si acolo puteam sa merg fara ceas. De aceea imi doream sa i spun sa ma mai sune. Vroiam sa i fiu recunoscator cumva pentru ca intuiam si atunci ca ea i a ajutat pe multi, dar acestia nu i au fost recunoscatori pe masura.
Acum imi dau seama, ca atunci cand am intalnit o ultima oara, la mine in taxi, a fost prin jurul lui ianuarie 2007.

Si Marieta a murit singura in apartamentul ei din zona Garii, ajutata fiind din cate am auzit de o ruda de a ei care locuia la parter in acelasi bloc cu ea. Cele 2 fete trecute de 20 de ani pe care le are, nu locuiau cu ea, fiecare fiind purtate de destin sa traiasca in alta parte. Dar sunt convins ca se interesau de ea si cautau sa i aline cumva ultimele luni pe care le a avut aici printre noi.
Insa destinul nostru e asa cum noi ni l construim prin alegerile noastre! Si de asemenea decesul pamantesc nu inseamna si sfarsitul existentei noastre, si posibilitatii de a ne construi o existenta mai buna, mai frumoasa, mai luminoasa!
Ii doresc Marietei sa gaseasca dincolo in ciuda erorilor pe care si ea le are cu certitudine de indreptat, calea care duce spre pacea interioara si spre suflete nobile care stiu sa i fie recunoscatoare pe masura efortului ei de a servi pe altii!

Rondo Veneziano - Perle ale Orientului

http://www.youtube.com/watch?v=3iUzkI3OJd0


Perle ale Orientului... Trairi din care secol vrea sa reflecteze acest cantec? Oare lucrurile facute cu arta si din arta, nu au un inteles profund intotdeauna? Ba chiar mai multe intelesuri profunde? Adica o creatie artistica, care este intr-adevar arta, are dupa parerea mea, mai multe valente! Asa cum atatea dintre lucrurile care s-au format in Creatie sub presiunea Legilor Creatiei nu au doar un singur scop in Creatie... Adica nu folosesc doar intr un anumit sens si atat. Ba eu cred ca acest aspect este valabil pentru toate lucrurile bune care s-au format si exista in Creatie...  Aspectul de valenta multipla! De valoare multipla, adica lucrurile bune exista nu doar pentru un singur scop anume.

Pamant si Cer

I
Pamant, pamant... Ograda vinovata
C-un furnicar la orice cotitura,
Cu maruntaie putrede de ura,
Povestea ta o stiu... e neschimbata...
Asa, muncit de-o tainica arsura,
Ravnind o noua jertfa-nsangerata,
Flamand si rau, asa mi te arata
Din mosi-stramosi a veacurilor ruga.
De-aceea,-nvins si obosit de tine,
Cu sufletul chemat de zari senine
De cate ori ma cerceta misterul,
Eu, insetat de-o nevazuta tara,
Smulgandu-ma din haina ta murdara,
Priveam in sus, ma mangaiam cu cerul...


II
Acolo-n slava, binecuvantate,
Ardeau lumini sfintite din vechime,
Era un templu unde n-a fost nime
Din lumea asta plina de pacate...
Altar aveam acolo-n inaltime,
Caci dupa poarta boltii instelate,
Homer mi-a dat a zeilor cetate,
Isus mi-a dat curata lui treime...
Putea oricat sa staruie minciuna
Aci in praf... caci ochii totdeauna,
Scaldandu-se-n tariile albastre,
Ma invatau in nopti de reverie
Ca este sus, in cer, o armonie,
Ce-i dincolo de patimile noastre...

Autor: Octavian Goga
Poezia PÃMÂNT SI CER de Octavian Goga

In mine cateodata

In mine cateodata,
Eu simt: se face noapte.
Din netraite vremuri
Vin neguri sa ma prinda.
Strigari necunoscute
Si cantece si soapte
La casa mea colinda.


In mine cateodata
Tarani cu zeghea sura
Si glume, si ispite,
Si tot ce stie satul
S-amesteca de-a valma
Roind in batatura
Si vin sa-si tie sfatul.

In mine cateodata,
Grea linistea se lasa!
Miroase a izma creata
Si a flori de iasomie,
In vreme ce un popa
Cu barba cuvioasa
Slujeste o liturghie.

(  Goga Octavian- In mine cateodata )

Si daca...poezia...

  Si daca...am vedea mai bine poezia vietii...
  Si daca am fi mai deschisi Luminii, am fi si mai sensibili in fata poeziei... Si poezia vietii ar iesi mai clara si mai evidenta inaintea ochilor nostri adeseori orbiti de intunericul si noaptea acestor zile... Spiritul ar sorbi din izvorul de Forta Vie si nu ar mai inseta asa cum face acum! In vremea acestor zile de seceta spirituala crunta...Spiritele oamenilor sufera de sete... Si oamenii nici macar nu sunt constienti de suferinta dinauntrul lor!
 Caci ce este viata fara poezie? Ce este viata fara sensibilitate? Ce este viata fara dragostea pentru ceea ce este pur, luminos, nobil si adevarat? Ce este viata traita fara poezie?
  As vrea sa fiu mereu constient ca sunt legat permanent cu... Acasa! Si acest Acasa pentru mine nu poate fi aici, ci doar in lumea cea mai buna din care candva eu am venit sa aduc un strop din ea aici jos,in Lumea de Materie, si aici jos pe Pamant! Si toti am venit dintr-o astfel de lume, din Lumea Spiritului, absolut toti,  buni si rai, dar cei mai multi am uitat de ea... 
  A venit primavara... O purtam noi si in suflet?


Eternitati imi flutura vesmantul;
Simt Dumnezeu cum ma primeste-n casa...
Mai sus!... Mai sus!... Cetatile de stele
Cuprind rotirea gandurilor mele,
Si, ca un san ocrotitor de mama,
O nazuinta proaspata ma cheama:
Neprihanita, mandra poezie,
Lumina alba, pururi adorata,
Asculta-ma cu ruga mea tarzie,
Si fa pe veci in minte sa-mi tresalte,
Stralucitoare, rece si curata,
Singuratatea culmilor inalte..


din poezia: Din larg, O Goga 

Tresarire de primavara

Primavara a sosit... Si sufletul nostru tresare...o data cu trezirea naturii la viata!

 Si versurile de mai jos sunt potrivite mereu, dar se potrivesc foarte bine mai ales acum:

Tresarire

Inima tresare de dorul Tau,
Tresare de dorul puritatii, al dreptatii;
Tresare, si-mi spune ca pot iubi
Oricat de tare m-as indoi.
Inima...sopteste-mi increderea,
Sopteste-mi iubirea si pacea,
Sopteste-mi fericirea...
Muzica suava se aude...
E sufletul meu ce canta...
Canta pentru Tine, datorita Tie:
Iubirii ce ma copleseste.
Iubire din sufletul meu,
Iubire ce esti inca copil,
Ia-ma de mana si ma poarta
Acolo unde dorul se inalta,
Departe, in sus, spre ceruri,
Dincolo de ele...spre Lumina,
Ca sa aduc...un strop de acolo
Aici jos, pe pamant.
Sa fiu o picatura
Din fericirea ce exista acolo.
Sa fiu aici pe pamant,
Sa fiu astfel incat...
Recunostiinta si fericirea
Sa fie felul meu firesc de a fi.
Atunci voi fi...umilul om ce poate fi.


Spirite, eu cred in tine:
Tu esti vesel, luminos,
Porti iubire si candoare,
Radiezi in ce e pur.
Sti ca esti legat de Cer
Printr-un fir de Indurare.
Ajuta-ma te rog sa sparg
Crusta cea ingrozitoare.

De ce sa ma cert?

De ce exista dispute in viata ta? Ca sa le castigi.
Cum le castigi? Pastrandu-ti calmul.
Pastrandu-ti calmul, pastrezi armonia.
Si te invingi pe tine.

Iata ce mi-a spus azi vocea mea interioara.
( Alina Rus )

Leonardo da Vinci - Biografie

Evenimente biografice

• 15 aprilie 1452 (în urmă cu 558 ani) - s-a născut laVinci, în Toscana, Italia
• 3 ianuarie 1496 (în urmă cu 515 ani) - a testat fără succes o maşină de zburat  în Italia
• 1508 (în urmă cu 503 ani) - a sugerat ideea lentilelor de contact, observând cum se schimbă vederea când ochii sunt în apă
• 2 mai 1519 (în urmă cu 491 ani) - a murit la Amboise, în Touraine, Franţa
• 12 decembrie 1913 (în urmă cu 97 ani) - a fost recuperată pictura "Mona Lisa" (după doi ani de la furtul ei din Muzeul Luvru din Paris) la Florenţa, în Italia
• 8 ianuarie 1963 (în urmă cu 48 ani) - a fost expusă pentru prima oară pe teritoriul american (is exhibited in the United States for the first time) pictura "Mona Lisa" laNational Gallery of Art, Washington, în Districtul Columbia,S.U.A.

Viata si activitatea lui Leonardo da Vinci

Leonardo da Vinci (1452-1519) este un artist din Florenta, unul dintre cei mai mari artisti ai Renasterii. El este un bine cunoscut pictor, arhitect, om de stiina, inginer si sculptor. Profunda sa pasiune pentru cunoastere si cercetare a fost cheia spre cunoasterea artistica si stiintifica in acelasi timp. Inovatia sa in pictura a influentat arta italiana pentru mai mult de un secol dupa moartea sa. Studiile sale stiintifice in anatomie, optica si hidraulica au anticipat multe dintre descoperirile stiintei moderne.

Leonardo da Vinci s-a nascut intr-un oras mic din Vinci, in Toscana, langa Florenta. El a fost fiul unui bogat notar florentin, numit Ser Piero, care avea 25 de ani atunci cand Leonardo a fost adus pe aceasta lume. In acelasi an in care baiatul s-a nascut tatal sau s-a casatorit cu prima sa nevasta. El nu s-a insurat cu mama lui Leonardo deoarece aceasta a fost probabil fiica unui fermier. Mama baiatului se numea Catarina, numele ei este tot ce se stie astazi despre ea.

Pe la mijlocul anului 1460 familia s-a stabilit in Florenta, unde lui Leonardo i s-a oferit cea mai buna educatie. El a avansat rapid atat social cat si intelectual. Leonardo da Vinci era chipes, perseverent in conversatie, un bun muzician si improvizator. Prin 1466 a fost apreciat ca garzone al lui Andrea del Verrocchio. In atelierul acestuia, Leonardo a fost introdus in multe activitati, de la pictarea pieselor din altar pana la sculptarea unor mari monumente din marmura sau bronz.

In 1472 a intrat in cercul pictorilor din Florenta, iar in 1476 era inca considerat asistentul lui Verrocchio.

In 1478 Leonardo da Vinci a devenit un maestru independent. Primul sau angajament a fost sa picteze piesele din altar, din capela Palazzio Vecchio. Prima sa mare opera a fost “Adoratia Magilor” (inceputa in 1481, dar neterminata). Alte lucrari din tineretea sa sunt: “Benoise Madonna” (1478), portretul “Ginerva de Benci” (1474) si “Sfantul Jarome” (neterminat).

Prin 1482, el a intrat in serviciille ducelui de Milano, Ludovico Sforza.

In scrisoarea adresata ducelui Milanului Ludovico Sforza spre a-si oferi serviciile, Leonardo da Vinci isi dezvaluie in 10 paragrafe problemele de tehnologie pe care le studiase si pe care era convins ca le solutionase. De altfel, nenumaratele desene, schite si explicatii aflate in manuscrisele ramase de la el confirma aceste afirmatii.Textul scrisorii, desi limitandu-se aproape exclusiv la domeniul ingineriei militare, indica varietatea cu totul neobisnuita a unor asemenea probleme si solutii:

“1. Dispun de un tip de poduri extrem de usoare si de rezistente, adaptate pentru a fi transportate foarte usor […] si altele solide si rezistente la foc si in lupta, usor de ridicat si usor de asezat. De asemenea, dispun de metode de ardere si distrugere a acelora a dusmanilor.

2. Cand un loc este asediat stiu cum sa scot apa din transee si sa fac o infinita varietate de poduri, adaposturi si scari si alte dispozitive.

3. Idem. Daca, datorita inaltimii malurilor sau rezistentei locului si a pozitiei sale, este imposibil, in timpul unui asediu sa traga folos de pe urma bombardamentului, eu am metode de distrugere a orcarei roci sau fortarete, chiar de ar fi construita pe o stanca.

4. Pe langa acestea, dispun de diferite feluri de mortiere, foarte convenabile si usor de transportat; si cu acestea pot azvarli pietre mici ca intr-o avalansa; iar fumul acestora provoaca o mare spaima inamicului spre paguba si confuzia lui.

5. Iar daca lupta se da pe mare, dispun de diverse tipuri de mecanisme foarte eficace pentru atac si aparare; si de nave care vor rezista atacului celor mai mari tunuri si explozibile.

6. Idem. Dispun de mijloace de a ajunge pe cai si prin galerii secrete si intortocheate, fara a face vre-un zgomot, la un loc fixat, chiar de ar trebui sa se treaca pe sub vre-o transee sau vre-un rau.

7. Idem. Voi construi care de lupta acoperite, sigure si inatacabile, care, patrunzand in randurile inamicului cu artileria lor ar zdrobi orice multime de oameni, indiferent de numarul lor. Iar din spate ar putea veni infanteria nevatamata si fara sa intampine vre-o greutate.

8. Idem. In caz de nevoie voi construi tunuri mari, mortiere si artilerie usoara forme minunate si utile, diferite de tipurile obisnuite.

9. Acolo unde bombardamentul da gresi, eu voi inventa catapulte, baliste, trabocchi si alte dispozitive extraordinar de eficace si care nu sunt folosite in mod obisnuit. Si pe scurt, in functie de diversitatea cazurilor, pot nascoci felurite si infinite mijloace de atac si aparare.

10. In timp de pace cred ca pot da deplina satisfactie si pot fi egalul oricui in arhitectura si in proiectare cladirilor publice si particulare; si dirijarea apei dintr-un loc in altul […]”

Asadar, din cele zece puncte, noua se refera la ingineria militara. In cei saptesprezece ani cat fusese in serviciul ducelui (intre 1483-1499), acesta era interesat in primul rand de astfel de lucrari. Ceea ce nu insemna ca in aceeasi perioada (sau dupa 1500, cand s-a aflat in serviciul lui Cesare Borgia, ori al regelui Ludovic al XII-lea, pana cand va fi invitat de succesorul acestuia, Francisc I) Leonardo nu ar fi fost preocupat sau nu ar fi chiar condus si lucrarile de inginerie civila. Nici o perioada din viata sa nu a fost dedicata exclusiv unui singur tip de activitate, reaminteste A. P. Usher; tot astfel si preocuparile sale tehnologice au trecut continuu de la un domeniu la altu, de la o problema la alta.

O simpla enumerare a inventiilor in domeniul tehnologiei militare (sau macar a inovatiilor aduse unor proiecte, unor modele preexistente) este in masura sa ateste uimitoare imaginatie a lui Leonardo, - in mod evident sustinuta permanent si de cunostiinte stiintifice si tehnice concrete, adeseori chiar experimentale. Astfel un tip de “car acoperit”, cum il numeste el; o surprinzatoare anticipatie a carului blindat modern; sau, care de lupta echipate cu coase, care, printr-un sistem de rotatie, puteau taia picioarele cailor si ale luptatorilor. Scari diferite de asalt, dispozitive pentru escaladarea zidurilor. Poduri de campanie demontabile sau poduri militare suspendate prin vinciuri. O catapulta manevrata cu ajutorul unei roti cu clinchet. O arbaleta uriasa cu afetul montat pe trei perechi de roti inclinate si arcul gigantic al acrei care avea nu mai putin de 24 m si o alta arbaleta cu tragere rapida. Proiectile cu aripi fixate pe partea posteriora pentru a-i asigura stabilirea directionala la lovirea obiectivului proiectilului patrundea prin deschizatura produsa, producand in interior explozia prafului de pusca.

Chiar si un aruncator de flacari! Tot in seria armelor de foc figureaza si un tun montat pe afet cu 33 de tevi ,din care 11 pot trage deodata.

In domeniul tehnicii artileriei, cu totul remarcabil este desenul (insotit de explicatia si modul de functionare) a unui tun incarcat, nu prin teava, ci prin chiulasa, cu un mecanism de inchidere a chiulasei si o larga camera de pulbere.Apoi un tun usor de camp cu trei tevi, montat pe doua roti, usor deplasabil si cu un tir rapid, vizarea era asigurata de un angrenaj cu cremaliera si o roata dintata; un mortier cu proiectile explozive, cu o mare raza de imrastiere; un tun cu abur si cu tragere repetata, aburul fiind utilizat aici ca sursa de energie mecanica (se pare ca acest tip de tun a fost folosit cu trei secole inaintea celui din timpul razboiului civil american); un tip de ghiulea de tun umplut cu srapnele; un alt tip, cu profil aerodinamic si cu aripioare de stabilizare. Leonardo da Vinci intuise importanta aerului, peste doua secole, Newton o va teoretiza.

Nenumarate sunt proiectele (unele fiind mai curand imbunatatiri sau completari ale unor inventii preexistente) privind imaginea civila. Mai “senzationale”, dar si mai putin interesante din punct de vedere practic, apartin domeniului aviatiei. Diverse tipuri ornitoptere, aparate de zbor bazate pe principiile zborului pasarilor, cu pilotul in diferite pozitii. Ideea sa constanta era ca zborul omului este posibil prin imitarea mecanica a naturii: un sistem de parghii reproducand scheletul aripilor pasarilor. A inventat si elicopterele cu elicea helicoidala si cu propulsie automata, mecanica. Apoi, un inclinometru pentru un aparat de zbor si un model de parasuta, foarte asemanatoare parasutei moderne.

Studiile si proiectele de lucrari hidraulice din manuscrisele lui Leonardo arata ca el a participat efectiv la vastele lucrari de asanare a zonelor mlastinoase din regiunile Vigevano, Lomellina(Pavia), Pontina(Lazio) si Piombino(Livorno). Alte proiecte privesc devierea cursului Aronului, sistematizarea fluviului Adda si a canalului Martesana. Interesant este planul barajului mobil de pe Isonzo, conceput pentru a inunda campiile din jur in scop militar defensiv. Grandios este proiectul unui canal care sa faca legatura intre Marea Mediterana si Oceanul Atlantic. Cu aceasta ocazie Leonardo formuleaza mecanica fluidelor, absolut remarcabila. Problemele care ii retineau constant atentia erau cele ale formarii albiei unui rau, vartejurilor, formarii meandrelor.

Direct legate de asemenea lucruri sunt alte inventii, inovatii, ameliorari- schitate, desenate, descrise, explicate. Astfel: studii de perfectionare a ecluzelor, noi mecanisme de pompe, sau folosirea pendulului in procesul de actionare a pompelor; o presa hidraulica, roti hidraulice cu diferite intrebuintari; printre care si una de mari dimensiuni actionand un dispozitiv de excavatii. Leonardo propusese saparea unor canale de dimensiuni neobisnuite, cu latimea de 18 m si adancimea de 6,50 m, care executate manual presupuneau o munca faraonica. Apoi o draga montata pe o barca, o draga portuara si diferite barci: barca pusa in miscare cu ajutorul pedalelor, barca semisubmersibila dublu carenata, barca cu zbaturi, cu volant si angrenaj actionand cu ajutorul manivelei. Leonardo incepuse sa scrie si un tratat despre mori, schitand complicate sisteme de angrenaj si roti hidraulice.

In seria vehiculelor de teren sunt de relevat: o caruta cu comanda de directie proprie; mecanism de directie articulat pentru o caruta cu patru roti; o caruta usoara cu trei roti si cu deplasare automata, “folosind energia inmagazinata intr-un sistem de arcuri; desenul insa scoate in evidenta numai sistemul de transmisie, nu si arcurile”. O atentie speciala este acordata utilajului industriei textile. Foarte interesante sunt desenele unei masini de depanat; sau, a unei masini de tuns cu cilindri pentru ca suprafata stofei sa devina egala si plusata, sau un dispozitiv de confectionat franghii prin filarea si rasucirea simultana a 15 fire. Indeosebi masina de filat l-a preocupat pe Leonardo mult; si schita unei astfel de masini s-a dovedit a fi de o conceptie mult superioara “rotii lui Jurgen”, care va fi intrebuintata, totusi, in filatura timp de aproape trei secole.

          Leonardo a proiectat si tot felul de unelte - casmale, lopeti, ciocane, roabe; unelte noi, ingenioase, practice. A imaginat un fel de ascensor pentru greutati mari. Apoi, un fel de cutit circular urias pentru scobitul trunchiurilor de lemn servind drept conducte; de asemenea, o lampa de sudat fier. Intr-o alta perioada a proiectat un podometru, un higrometru, un inclinascop si mai multe tipuri de compasuri parabolice; un aparat de masurat forta vantului; o masina de fabricat ace in serie, putand confectiona (asigura Leonardo) 40.000 de ace intr-o ora! A schitat si un aparat - “care (explica el) masurand greutatea aerului sa poata arata schimbarea vremii”. Si acestea, cu doua secole inaintea inventiei barometrului de catre Torricelli.
          De o infinita diversitate sunt schitele si studiile de organe de masini - si, in primul rand, diferite tipuri de scripeti. Astfel, cu ajutorul unei macarale cu scripeti multipli (palan) Leonardo studiaza tensiunea funiilor si problema descompunerii fortei de-a lungul mai multor directii. In legatura cu scripetele sunt si modelele de macara dubla, de macara mobila, de mecanisme de decuplare automata. Urmeaza masini diferite: o raboteza, o masina de alezat, alta de gaurit verticala, o alta orizontala, pentru confectionarea conductelor din lemn. Apoi - un strung cu pedala, un laminor pentru confectionarea benzilor din cupru, o masina pentru incercarea rezistentei firelor metalice (folosind metoda urmata mai tarziu de Galilei). - Un interes particular reprezinta desenele de aparate pentru prelucrarea fierului. Astfel este masina de crestat pile - considerata de istoricul stiintei citat mai sus ca reprezentand “o prima si ingenioasa exploatare a unei energii necunoscute Antichitatii si de putin timp intrata in stapanirea omului prin opera constructorilor de orologii”: este vorba de un mecanism de precizie actionat - fara a mai fi nevoie de efortul continuu al lucratorului - de o greutate suspendata presand in mod gradual.
          Acest laminor putea pregati panglici metalice de grosimea dorita, - care urmau a fi apoi taiate in forma unor discuri mici netede si stantate cu ajutorul unei dalti (inventata si desenata de Leonardo); in felul acesta se putea asigura un sistem de batere a monezilor, cu o exactitate necunoscuta prin metodele precedente. Progresele realizate mai tarziu de catre mesterii din Nurnberg si Augsburg pledeaza pentru cunoasterea de catre acestia a metodelor descrise de Leonardo. - In aceeasi ordine de preocupari se inscriu si originalele sale sugestii privind filetarea mecanica, saparea unui sant elicoidal pe suprafata cilindrului metalic al surubului (sau pe suprafata interioara a piulitei); o alta inovatie care a influentat folosirea si difuzarea pe scara larga a suruburilor metalice. “De fapt - precizeaza U. Forti - conceptia moderna despre folosirea surubului in constructia de masini si de instrumente se datoreaza esentialmente lui Leonardo”. .
          Permanenta preocupare chiar obsedanta a lui Leonardo “de a gasi o noua sursa de energie l-a dus mereu la cautarea unor metode de transformare a miscarii rectilinii-alternative in miscarea de rotatie - necesitatea de baza pentru orice tip de mecanism”. In acest scop, Leonardo “a facut experienta cu mecanisme cu clicheti, angrenaje, came, scripeti, vinciuri si mecanisme cu articulatii, angrenaje cu cremaliera si roata dintata; a valorificat forta musculara, forta vantului, a arcurilor si volantilor”, pentru uniformizarea turatiilor. Solutiile propuse de el privesc cele mai variate folosiri de transformare a miscarii - transmisii prin benzi simple sau incrucisate, angrenaje si sisteme de angrenare conice, in spirala, in trepte. Mecanisme inventate (sau poate macar perfectionate) sunt in toate domeniile tehnicii. Un dispozitiv de suspensie cardanica pentru busolele necesare navigatiei maritime folosite in conditiile ruliului si tangajului navei pe mare; un egalizator al arcului de ceasornic; un dispozitiv de transmisie cu viteza variabila; o turbina cu apa si alta cu aer; un rotisor cu dispozitivul giratoriu actionat de o elice; aparate diferite - pentru masurarea fortei de expansiune a aerului, a vitezei unei nave, a presiunii vantului si a apei; lanturi de otel cu nuclee cilindrice (precum cele folosite azi la biciclete) s.a. .
          Problema angrenajelor metalice (cele din lemn se uzau repede si absorbeau o mare cantitate de energie) il preocupau in mod deosebit. Ca urmare, in manuscrisele sale se intalnesc angrenaje conice care permit transmiterea miscarii pe o directie perpendiculara; precum si angrenaje elicoidale care asigurau o mare regularitate. - Multe din aceste mecanisme sunt considerate in istoria tehnicii drept premiere absolute. Astfel, transmisia cu lant si roata dintata imaginata de Leonardo este “un dispozitiv mecanic deosebit de important pentru transmisia de forta, dar care cu toate acestea a lipsit din tehnologia lumii occidentale pana in secolul XVIII sau XIX”. Iar in seria organelor de masini, toate elementele motorului cu combustie interna (cu exceptia niturilor) pot fi gasite - cu o suta de ani inaintea inventarii acestui motor - in lucrarile lui Leonardo. “Multe din proiectele mecanismelor moderne pot fi gasite in lucrarile unui om care a trait cu peste 250 de ani inaintea inceputului primei revolutii industriale”(Ch.Gibbs-Smith).
          Fecunditatea imaginatiei inginerului Leonardo da Vinci a fost uimitoare - dar fara sa ramana deloc in domeniul abstractiei. Intuitiile lui au fost - macar in marea majoritate a cazurilor - verificate si de experienta. El a pus bazele noilor stiinte experimentale; el s-a smuls dintr-un empirism pur mergand spre concepte ale unei stiinte aplicate de mecanica, de aplicatie generala in intregul domeniu industrial” (Ivor Hart).
          Aceasta nevoie de a rationaliza este o atitudine ignorata pana atunci in general de tehnicieni. De aceea, influenta sa - directa sau indirecta - asupra tehnologiei secolului al XVI-lea este perceptibila in tratate stiintifice si tehnice italiene, si chiar in cele franceze sau germane. Superioritatea gandirii stiintifice si tehnice a lui Leonardo apare si mai clara comparandu-i desenele tehnice cu schitele din manuscrisele inginerilor germani din timpul sau - care apar imperfecte si incomplete, reduse la o simpla forma grafica, neinsotite de descrieri tehnice, explicatii stiintifice si calcule matematice adecvate. .
          Dar - intervine intrebarea: daca si in ce fel a contribuit inginerul Leonardo in mod practic, efectiv, la progresul tehnicii timpului? Cu alte cuvinte: daca au fost cunoscute in epoca? Si ce aplicatii practice au avut? Daca, si ce influenta reala au exercitat ideile sale in secolele XV, XVI si urmatoarele, - stiut fiind ca manuscrisele sale cu continut stiintific si tehnic au ramas netiparite timp de peste trei secole?
          Adevarul este ca aceste manuscrise n-au ramas necunoscute - nici chiar in timpul vietii lui, si cu atat mai putin indata dupa moartea sa. .
          Fara indoiala ca Leonardo intretinea legaturi cu diferite categorii de mestesugari. Este cat se poate de evident ca schitele sale tehnice nu sunt izvorate doar din imaginatie, si nici nu sunt rezultatul unui simplu observator detasat. Si este normal ca multe din ideile si metodele sale sa fi fost, in mod necesar, cunoscute mesterilor cu care lucra; mesteri care, apoi, le vor fi difuzat in centrele mai importante din Italia Centrala si Septentrionala, unde ei au continuat sa lucreze. - Dupa moartea sa, influenta inginerului si omului de stiinta Leonardo a continuat sa se exercite in mod indubitabil: faptele sunt clare. .
          Prin testament, Leonardo si-a lasat intreaga, imensa cantitate de manuscrise celui mai iubit elev al sau, Francesco Melzi, in casa caruia au ramas pana la moartea acestuia (in 1570) si care este foarte probabil ca le arata - cu sentimente de admiratie neretinuta, de pietate, de veneratie pentru maestrul sau - vizitatorilor. (Giorgio Vasari, de pilda, recunoaste ca le-a cunoscut indeaproape in casa lui Melzi). Juristul Cardano-senior (m. 1524), foarte interesat de problemele opticii, era un prieten personal al lui Leonardo - si cu siguranta ca le-a putut consulta. “Despre fiul sau, renumitul matematician Gerolamo Cardano (n. 1501) se stie ca a achizitionat o parte din aceste manuscrise, folosindu-le fara scrupule” (Ivor Hart). Printre familiarii lui Melzi era si poligraful napoletan Giambattista della Porta (n. 1535) care, sub influenta directa a lecturii notelor lui Leonardo, a scris despre forta vaporilor actionand in vederea ridicarii apei la un nivel mai inalt. - Altii (ca matematicianul N. Tartaglia, cosmograful Petrus Apianus, sau algebricianul - interesat mult si de hidraulica - Raffaele Bombelli) au fost influentati indirect de Leonardo. Acelasi lucru se poate spune si despre Simon Stevin si cercetarile lui paralele cu cele ale lui Leonardo; si - intr-o masura mult mai mare - despre Benedetto Castelli, al carui Tratat de hidraulica (1628) este considerat a fi profund influentat de notele lui Leonardo. .
          In 1523 Alfonso d’Este, ducele Ferrarei, este instiintat de un vizitator din Milano ca “un frate al lui Melzi cunoaste multe secrete si idei ale lui Leonardo”. Acest frate, Orazio, a accepta tiparirea diferitelor manuscrise pe care i le lasase Francesco. Cand proiectul sau esueaza, incearca sa vanda o parte din ele; le preia avocatul pisan Mazzenta, care le retine, apoi dispersandu-le. Desenele de mecanica raman in mainile lui Pompeo Leoni (care intentiona sa le vanda regelui Spaniei) si ale mostenitorilor sai; pana cand contele Galeazzo Arconati le cumpara si, in 1636, le doneaza Bibliotecii Ambrosiana din Milano. In acest timp, creste considerabil interesul manifestat fata de manuscrisele lui Leonardo - din care se fac mai multe copii din ordinul cardinalului Francesco Barberini, nepotul papei Urban VIII, ajungand pe aceasta cale in Biblioteca Vaticana. Alte codice (Leicester, Arundel, Lytton) vor fi achizitionate in secolul al XVII-lea, ajungand in Anglia. Dintre cele luate de Napoleon - cu ocazia invaziei Milanului – multe nu s-au mai intors de la Paris. .
         Evidenta arata ca Leonardo da Vinci, in timp ce a stat la Milano a facut: multe picturi si desene (multe din ele fiind pierdute), design pentru teatru, desene arhitecturale si modele pemtru Domul catedralei din Milano. Cel mai mare angajament al sau a fost pentru colosalul monument de bronz facut pentru Francesco Sforza, tatal lui Ludovico, in tribunalul de la castelul Sforzesco. In decembrie 1499, familia Sforzesco a plecat din Milano. Monumentul a ramas neterminat. Leonardo da Vinci

s-a intors in Florenta in 1500. In 1502, el a intrat in serviciul lui Cesare Borgia, duce de Romogna, in calitate de sef arhitect al ducelui si inginer, Leonardo a supravegheat munca la fortareata teritoriilor papale, in centrul Italiei. In 1503, el era membru al Comisiei Artistilor care decideau locul potrivit pentru “David” (faimoasa statuie din marmura a sculptorului Michelangelo. Leonardo da Vinci a lucrat de asemenea ca inginer in razboiul impotriva Pisei. Spre sfarsitul anului, Leonardo a inceput sa creeze o decoratie pentru Marea Sala a palatului Vecchio. Subiectul a fost Lupta de la Anghinari, o victorie a Florentei in razboiul cu Pisa. El a facut multe desene pentru aceasta decoratie si a realizat o schita in marime naturala in 1505, dar el nu a terminat niciodata pictarea peretelui. Schita a fost distrusa in secolul al-XVII-a si compozitia a supravietuit doar in copi, printre care cea mai cunoscuta este cea facuta de pictorul Peter Paul Rubens (1615).

In timpul celei de-a doua perioade florentine, Leonardo da Vinci a pictat cateva portete, dar decat unul a supravietuit. Este faimosul tablou “Mona Lisa”, unul dintre cele mai faimoase portrete pictate vreodata, este cunoscut sub numele de “Gioconda”. Leonardo pare sa fi avut o afectiune profunda pentru aceasta pictura, pentru ca a luat-o cu el in diferite calatorii.

In 1506 Leonardo a fost in Milano la chemarea guvernatorului francez Charles d’Amboise. In anul urmator a fost numit pictorul Curtii regelui Louis al XII-lea al Frantei, care atunci isi avea resedinta in Milano. Pentru urmatorii 6 ani Leonardo da Vinci si-a impartit timpul intre Milano si Florenta, unde de obicei isi vizita fratii si surorile vitrege si isi vede mosia. In Milano si-a continuat proiectele in inginerie si lucra la o figura ecvestra pentru un monument la cererea comandantului fortelor franceze din oras, Gian Giocomo Trivulzio; chiar daca proiectul nu a fost completat desenele si studiile au fost pastrate.

Din 1514 pana in 1516 Leonardo a trait in Roma aflata sub conducerea papei Leo al X-lea. A fost cazat la palatul Belvedere in Vatican si se pare ca era ocupat in principal cu experimentatia stiintifica. In 1516 a calatorit in Franta ca sa intre in serviciul regelui Francis I. Si-a petrecut ultimii ani la castelul de Cloux, langa Aboise unde a murit.

Chiar daca Leonardo a produs un numar mic de picturi, multe dintre ele fiind neterminate, el a fost cu toate acestea un extraordinar inovator si artist influent. Pictura “Adoratia magilor” a introdus un nou mod pentru compozitie, in care figurile principale sunt grupate in prim plan, in timp ce fundalul consta in imagini distante de ruine si scene de razboi.

Stilistica inovatiei lui Leonardo a aparut in “Cina cea de taina” in care el a reprezentat o tema traditionala intr-un nou mod. In loc sa prezinte cei 12 apostoli ca figuri individuale, el i-a grupat intr-o compozitie dinamica uniti cate trei, incadrand imaginea lui Iisus Hristos care se afla izolat in centrul picturii. Asezat in fata unui peisaj distant ce se vede pritr-o deschidere dreptunghiulara in perete. Iisus reprezinta un nucleu calm in timp ce ceilalti raspund cu gesturi animate.

“Mona Lisa”, cea mai faimoasa pictura a lui Leonardo, este de asemenea cunoscuta pentru maiestria inovatiei tehnice care face atat de cunoscut misteriosul legendar suras. In aceasta pictura s-au folosit doua tehnici: sfumato si chiaroseuro in care Leonardo sa era unul dintre cei mai mari maestri. Sfumato este caracterizat subtil aproape traditional in aria culorilor, creand o delicata ceata in atmosfera sau un efect fumuriu; este in special evident in delicatele gropite din obraji si in surasul enigmatic. Chiaroseuro este tehnica modelarii si definirii formei prin contrastul luminii si umbrei.

Leonardo da Vinci a fost printre primii care au introdus perspectiva atmosferica in fundalul peisajului; o caracteristica importanta in picturile sale. Maestrii sefi din Renastere din care fac parte si Raphael, Andrea del Sarto si Fra Bartolommeo, toti au invatat de la Leonardo; el a tranformat complet scolile din Milano si Parma.

Deoarece niciunul din proiectele sculpturilor sale nu au fost duse la sfarsit, apropierea sa presupusa spre arta tridimensionala poate fi judecata doar din desene. Aceeasi strictete a fost aplicata si in arhitectura sa. Niciunul din proiectele cladirilor sale nu a fost cunoscut asa cum dorea el.

Ca om de stiinta, Leonardo se afla in fruntea compatriotilor sai. Teoriile sale stiintifice, cum ar fi inovatiile sale artistice erau bazate pe observatii atente si documentatie precisa. El a inteles mai bine decat oricine din secolul sau secretele ce-l inconjoara. Teoriile sale se gasesc in numeroase caiete de notite, multe dintre ele fiind scrise “in oglinda” (aceasta fiind un fel de tehnica de incifrare). Pentru ca nu erau usor de descifrat, descoperirile lui Leonardo nu au putut fi puse in practica in timpul vietii lui; daca ar fi fost publicate, ele ar fi revolutionat stiinta omenirii secolului al XVI-lea.

Leonardo a anticipat multe dintre descoperirile timpurilor moderne. In anatomie el a studiat circulatia sangelui si functionarea ochiului. El a facut descoperiri in meteorologie si geologie, a observat influenta lunii asupra mareelor si a pus bazele conceptiei moderne a creeri continentelor. El a fost printre primii care s-au ocupat cu studierea hidraulicii si probabil a gradat hidrometrul; schemele sale pentru canalizarea raurilor inca mai au valoare practica. El a inventat un numar mare de masinarii ingenioase, multe cu potential uzual, printre care si un costum de scafandru. Dispozitivele lui de zbor, desi nu erau practice, au intruchipat principiile aerodinamicii.